Unii dintre noi sa procreeze si altii sa se ocupe de cresterea, educatia copiilor...spunea o persoana foarte draga mie. Pentru ca nu mai avem timp sau rabdare sa le facem pe amandoua. Si sa le facem bine.
Bucuresti, 11 octombrie 2011 – Problemele cu care se confruntă copiii din Romania variază de la nevoia de comunicare cu părintii (72%); tristete si singurătate (38%); probleme afective cauzate de divortul părintilor (32%); probleme sentimentale (19%). Numărul cazurilor de abuz asupra copilului înregistrate de Asociaţia Telefonul Copilului la numărul 116 111, pus la dispoziţie împreună cu Romtelecom, a crescut îngrijorator, de la an la an, în medie cu 98,55% în ultimii trei ani.
Am crescut intr-o familie cum sunt majoritatea familiilor din Romania: aparent fericite, insa dupa cum stim, aparentele insala, de cele mai multe ori. Mi-am propus atunci, copil fiind, ca atunci cand o sa ma fac mare am sa fac tot ce pot pentru ca alti copii sa nu ajunga sa fie martori sau victime ale unor oameni mari care nu isi pot gestiona problemele cum trebuie.
foto de aici
Grupele de vârstă care apelează cel mai des la asistenta si îndrumarea oferite de consilierii Asociatiei Telefonul Copilului sunt de 10-12 ani - 32,53% si 13-15 ani - 34,31%.
Din statisticile de mai sus lipsesc anumite grupe de varsta. Care si ele sunt importante. Pentru ca acolo exista copii abuzati, traumatizati, care nu mai au curaj. Care nu mai au speranta. Care nu suna. Care poate se gandesc: eu cu ce-am gresit de a trebuit sa ma nasc in familia asta? Lipseste procentul copiilor afectati de desele cazuri de violenta psihica, verbala, fizica.
Despre Telefonul Copilului am aflat recent si mi se pare o initiativa de apreciat. Cred ca este o parte din solutie, insa nu este suficient. Pentru a incerca o rezolvare a problemei, trebuie sa mergem la sursa, la cauza care ii determina pe copii sa apeleze la straini pentru a avea o cat de mica speranta ca se vor simti bine si in siguranta in caminul lor. La autorii acestor fapte.
Pentru a sărbători o decadă de parteneriat, cele două entităţi vizează stabilirea unui record prin realizarea fotografiei cu cele mai multe zâmbete de copii, simbol al celor peste 30.000 de cazuri soluţionate de Asociaţia Telefonul Copilului împreună cu autoritătile abilitate.
Un copil care a crescut intr-o astfel de familie, daca e destul de puternic, mai are forta sa zambeasca. Insa acest lucru nu inseamna ca asta se intampla si in interiorul sau.
Mi-as dori sa nu fie nevoie sa sarbatorim acest parteneriat.
Cred ca impreuna, am putea face mult mai mult si copilaria ar trebui sa ramana varsta de aur.
