Declaratie de dragoste

- E a nu stiu cata oara cand iti spun: Barbatii NU fac declaratii de dragoste! N-au curaj.

- Si eu iti raspund pentru aceeasi nu stiu cata oara ca nu ai dreptate! De ce iti place sa generalizezi? spuse Curiosity

- Daca imi demonstrezi o sa te cred, acum sa te vad!

- Bineee, carevasazica ma provoci! Hai cu mine!

Au plecat impreuna catre locul cu pricina. Cand au ajuns acolo, au batut la usa si cineva le-a deschis. In fundal se auzeau versurile:

...And then one day I looked around and I found the sun shining down

And I took off my worried shoes

And the feet broke free

I didn't need to wear

Then I knew the difference between worrying and caring

'Cause I've got a lot of walking to do

And I don't want to wear

My worried shoes...

In camera era putina dezordine, un cufar plin cu jucarii rasturnat intr-o parte, niste acuarele pe sifonier, o chitara intr-un colt si undeva pe jos, cineva se juca cu plastilina.

- Uite, uite! El e! Shhh sa facem liniste, vad ca lucreaza la ceva, spuse soptind Curiosity. Daca vrei, iti povestesc eu despre el, in timp ce il privim cum nascoceste o noua poveste. Vrei sa stii ce am aflat?

- Atata timp cat nu o iei pe aratura, ok! Te ascult.

Curiosity isi lipi palmele de urechile prietenei lui si incepu, in soapta:

"Mi-a spus ca e viata lui. Ca pe cea mai buna o recunoaste dupa firele de par zbarlite de pe mainile lui, dupa lacrimile si rasul pe care i le provoaca, dupa ce batai ii trage inimii sale.

Pentru a pune piedica uitarii a transpus unele dintre clipele vietii intr-o maniera pe care isi doreste s-o imbunatateasca. Asta pentru ca la inceput avea ca barem "ceva inteligibil", insa acum priveste altfel lucrurile. A descoperit ca vrea "ceva impecabil". Si-a dat seama ca ideile in care crede cu ardoare ar fi pacat sa le imbrace zdrentuit. Atunci a decis sa ia o pauza pentru a putea studia si aprofunda cum sa faca totul mai bine. Cand creeaza simte ca este un copil.

Cand l-am intrebat ce experienta pe care a trait-o n-ar putea-o reda, mi-a raspuns: un om si un caine, amandoi schiopatand de batranete, dar incapatanandu-se totusi sa rada de moarte, tragandu-se fiecare de picioarele celuilalt. Mi-a marturisit ca nu crede ca exista experienta traita pe care daca simti ca merita sa o impartasesti sa nu o poti face. Banuieste ca asta e prin definitie un regizor talentat.

Am vorbit cu el si despre scopul vietii si despre cum l-ar ilustra. Mi-a spus ca nu stie care este, ca inca orbecaie, incercand sa nu calce pe nimeni pe pantofi. Insa se gandeste ca n-ar trebui sa-i lipseasca un Dumnezeu sau o femeie. Sau ambele.

Ultima mea curiozitate a fost sa aflu cum a inceput sa se joace cu plastilina. Ghici ce mi-a raspuns? Ca stand el intr-o seara suparat, in patul sau supraetajat si uitandu-se la o fotografie a zis ca ar fi cazul sa incerce sa faca ceva nou. Se joaca cu plastilina pentru ca asa stie el sa spuna cel mai bine un "te iubesc" la 26 de ani."

Acum ma crezi? a incheiat Curiosity si a pornit in cautarea unei noi aventuri.

Trebuie sa ne impartim in doua.

Unii dintre noi sa procreeze si altii sa se ocupe de cresterea, educatia copiilor...spunea o persoana foarte draga mie. Pentru ca nu mai avem timp sau rabdare sa le facem pe amandoua. Si sa le facem bine.

Bucuresti, 11 octombrie 2011 – Problemele cu care se confruntă copiii din Romania variază de la nevoia de comunicare cu părintii (72%); tristete si singurătate (38%); probleme afective cauzate de divortul părintilor (32%); probleme sentimentale (19%). Numărul cazurilor de abuz asupra copilului înregistrate de Asociaţia Telefonul Copilului la numărul 116 111, pus la dispoziţie împreună cu Romtelecom, a crescut îngrijorator, de la an la an, în medie cu 98,55% în ultimii trei ani.

Am crescut intr-o familie cum sunt majoritatea familiilor din Romania: aparent fericite, insa dupa cum stim, aparentele insala, de cele mai multe ori. Mi-am propus atunci, copil fiind, ca atunci cand o sa ma fac mare am sa fac tot ce pot pentru ca alti copii sa nu ajunga sa fie martori sau victime ale unor oameni mari care nu isi pot gestiona problemele cum trebuie.

foto de aici

Grupele de vârstă care apelează cel mai des la asistenta si îndrumarea oferite de consilierii Asociatiei Telefonul Copilului sunt de 10-12 ani - 32,53% si 13-15 ani - 34,31%.

Din statisticile de mai sus lipsesc anumite grupe de varsta. Care si ele sunt importante. Pentru ca acolo exista copii abuzati, traumatizati, care nu mai au curaj. Care nu mai au speranta. Care nu suna. Care poate se gandesc: eu cu ce-am gresit de a trebuit sa ma nasc in familia asta? Lipseste procentul copiilor afectati de desele cazuri de violenta psihica, verbala, fizica.

Despre Telefonul Copilului am aflat recent si mi se pare o initiativa de apreciat. Cred ca este o parte din solutie, insa nu este suficient. Pentru a incerca o rezolvare a problemei, trebuie sa mergem la sursa, la cauza care ii determina pe copii sa apeleze la straini pentru a avea o cat de mica speranta ca se vor simti bine si in siguranta in caminul lor. La autorii acestor fapte.

Pentru a sărbători o decadă de parteneriat, cele două entităţi vizează stabilirea unui record prin realizarea fotografiei cu cele mai multe zâmbete de copii, simbol al celor peste 30.000 de cazuri soluţionate de Asociaţia Telefonul Copilului împreună cu autoritătile abilitate.

Un copil care a crescut intr-o astfel de familie, daca e destul de puternic, mai are forta sa zambeasca. Insa acest lucru nu inseamna ca asta se intampla si in interiorul sau.

Mi-as dori sa nu fie nevoie sa sarbatorim acest parteneriat.

Cred ca impreuna, am putea face mult mai mult si copilaria ar trebui sa ramana varsta de aur.

I just want to live while I'm alive.

Dupa o destul de lunga perioada de explorari, dupa un timp sabatic in care am cautat incotro sa ma indrept, dupa suficiente momente in care pierdusem sensul si in care am vrut sa descopar ce ma face sa ma trezesc dimineata cu placere, vesela si plina de energie, cred ca sunt pe drumul cel bun. :)

Si am decis sa sarbatoresc asta prin resuscitarea blogului inceput anul trecut, de care nu m-am ocupat cum ar fi meritat:)

Concursul lui Cristian Manafu mi s-a parut o ocazie buna sa o iau de la capat. Multumesc! :)

Pentru ca It.s my life si vreau sa invat din fiecare experienta, de la fiecare om. Am descoperit ca sa Runaway nu e o optiune. Chiar daca situatiile cu care ne confruntam nu sunt Always un Bed of roses, cred ca trebuie ca, de fiecare data cand cadem sa avem curajul sa ne ridicam si mai puternici decat inainte.

Thank you for loving me vietii! Chiar daca am simtit o vreme ca ma aflu pe o Lost highway, nu am incetat niciodata sa Keep the faith ca totul va fi bine. Prietenii care mi-au spus I'll be there for you cand aveam cea mai mare nevoie, m-au ajutat si m-au facut sa ma simt ca The Miracles exista!

Nu poti spune aproape niciodata: This ain't a love song. Daca asculti bine, majoritatea melodiilor sunt despre asta, intr-o forma sau alta. Deoarece este lucrul de care ai nevoie pentru a fi fericit. Sa iubesti natura, sa iubesti oamenii sa iubesti ceea ce faci. Altfel e degeaba.

Chiar daca uneori You give love a bad name, sa nu uiti niciodata sa dansezi si sa Livin' on a prayer. Viata e plina de surprize si cateodata poti fi Misunderstood.

Nu e minunat sa simti ca esti o Blaze of glory si impreuna cu ceilalti sa reusesti sa Make a memory, chiar daca ai mai primit si Bad medicine din cand in cand?

In these arms sta toata puterea si doar tu decizi cum o vei folosi :)

Pentru ca unii s-au nascut ca sa urmeze instructiuni, insa We weren't born to follow, vreau sa merg cu voi la concert: Cristina Bazavan, pentru ca atunci cand povesteste nu te mai saturi s-o asculti, Alex Negrea, pentru ca ii place muzica pe care se poate dansa, Miruna Siminel, pentru ca a stiut sa intoarca prejudecata despre blonde in favoarea ei, si Bobby Voicu, pentru ca desi nu a reusit sa se faca actor, a ajuns sa isi castige existenta facand ceea ce ii place.

Intrebarea care se pune acum: oare ei vor sa mearga cu mine? :D

Have a nice day!

P.S.: Mai am de adaugat doar poza cu Bon Jovi live, in concert. Eu am facut ce tinea de mine, sunt tare curioasa daca voi primi invitatia. Veti fi primii care veti afla, camera foto e pregatita! :)

UPdate: a fost cum ma asteptam!:)

Foooooaaaarte multa lume, de toate varstele, de la parinti veniti cu cei mici sa asculte muzica, pana la oameni de 50-60 de ani, de-o seama cu sau un pic mai in varsta decat Bon Jovi. Unii dintre cei din urma, poate au asteptat concertul acesta o viata, dar a meritat! Pentru ca s-au simtit bine si pentru ca am cantat si aplaudat cu mainile sus tot spectacolul, trupa a decis sa prelungeasca cu aproximativ o ora incantarea:)

Ma bucur mult ca am fost, chiar daca nu am reusit sa fac fotografii de aproape, important e ca am fost acolo, ca m-am simtit ca in adolescenta si ca am avut alaturi oameni dragi. Multumesc inca o data lui Cristi Manafu!

Ce am observat din ce in ce mai des la concerte: multi oameni uita sa traiasca momentul in care se afla fata in fata cu unul dintre artistii preferati, sunt mereu cu telefonul prin aer sa filmeze, fotografieze. Cred ca ar trebui sa ne bucuram mai mult de momentul acela.

Si inca ceva: la concert valoros, public de calitate. :)

Pana la urmatorul concert al lor la noi, ne raman amintirile.

Din copilarie.

...stie oricine, ca, pentru ca smantana sa devina unt, trebuie sa fie batuta mult si bine.

E ca orice lucru bun: ca sa iasa ceva de calitate e nevoie de multa munca. Un dram de talent ii este necesar si smantanei, trebuie sa fie o smantana sanatoasa, grasa, cu origini nobile. Dar talentul nu este suficient.

Bunica mea era talentata si facea cea mai buna mancare. Nu mai spun de prajituri.

Dar cel mai mult ma fascina un lucru. Cu ochii mei de copil, mi se parea o minune, cum reusea ea sa transforme smantana in unt. Mi se parea magiciana!

- ”Mamaie, spune-mi si mie care e secretul tau, cum ajunge smantana sa devina unt? Orice smantana poate sa faca asta?

- Uite cum se face, draga mea: trebuie aleasa cea mai cremoasa smantana. Apoi, amestecata cu putin lapte dulce o bati bine intr-o sticla, si daca ai noroc si rabdare, dupa ceva timp, o sa poti gusta untul obtinut.”

Imi amintesc si acum cuvintele ei: ”uite cata munca – si iese oleaca de unt!”

Dar nu se lasa. Mai tarziu, am aflat ca trebuie sa fii perseverent, inspirat si sa nu te dai niciodata batut ca sa obtii lucruri de calitate. Si gustoase in cazul nostru!:)

Asa e si cu Cremosso: seamana cu smantana, are calitati de unt, doar ca e un iaurt. Gustos si cremos.