Mos Nicolae purta 35 la pantof

...si era micut de statura ca sa incapa pe gaura cheii. Avea un suflet mai mare decat imi puteam eu imagina pe atunci. Avea si el, ca tot omul, datorii, insa nu stiu cum facea, ca de fiecare data ma surprindea cu cate ceva. Nu a fost an in care sa uite de mine si sa nu gasesc in dimineata de 6 decembrie un cadou ascuns in pantofi. Oricat de mic. Mosul meu era un luptator. Era optimist, intotdeauna cu o vorba buna la el, vesel, cu suflet zglobiu, trecut prin multe, insa plin de incredere in viata.

Cand m-am facut eu mai mare, am inceput sa ma supar pe el. Le facea tuturor cadouri, insa pe el se uita mereu. Atunci am hotarat ca lucrurile trebuie sa se schimbe si, ca prin magie, m-am transformat si eu in ajutor de mos si, chiar daca nu incapeam pe gaura cheii, am gasit o cale sa ajung la ghetutele lui, numarul 35. Cand s-a trezit si a vazut isprava, nu i-a venit sa creada si ma tot intreba pe mine cum de au ajuns lucrurile alea in pantofii lui. Eu m-am prefacut ca nu stiu si m-am bucurat mult de bucuria lui. Ii straluceau ochii de fericire.

Acum, mos Nicolae al meu a plecat in alta calatorie. Insa mi-a lasat in cizme inca de anul trecut, chiar daca nu i-am mai putut multumi a doua zi, ultimul cadou, cel mai pretios: multa iubire, puterea de a merge inainte orice s-ar intampla si bucuria de a trai. Toate ambalate intr-un singur pachet si transferate intre timp. In suflet.

Iti multumesc mami!

Istoria planetei se poate citi in tine.

Afara era frig. In sala se auzea o melodie calda cantata la saxofon. Oamenii faceau schimb de energii. Informatia era peste tot. Insa informatia si cunoasterea nu sunt acelasi lucru.

Curiosity nu putea lipsi. Dupa ce a observat atent tot ce se intampla, s-a gandit sa ii povestesca prietenei lui:

- Situatia este mai grava decat credeam. Probabilitatea ca omenirea sa distruga Pamantul pana in 2050 este de 25%. Si creste. Asta a fost unul dintre lucrurile pe care le-am aflat la cea mai recenta intalnire la care am participat, marturisi Curiosity

- Nu stiu daca sa te cred, vreau mai multe detalii.

- Sigur ca iti pot spune. Si am mai aflat ceva. Insa am nevoie sa imi raspunzi la o intrebare: tu crezi ca exista criza asta globala despre care se tot vorbeste?

- De ce pui intrebari retorice?

- Ca sa verific daca esti atenta. Daca ti-as spune ca stiu care este solutia pentru ea, ce ai zice?

- Hmmm, nu au gasit-o atatea capete luminate (mai mult sau mai putin) care se tot chinuie de ceva timp, si vrei sa cred ca ai aflat-o tu la conferinta?

- Nu cred ca asta e tot, insa ceea ce stiu sigur e ca mi-a dat serios de gandit.

- Hai, nu ma mai tine pe jar! Stiu ca-ti place, dar acum, daca tot m-ai incitat, spune-mi Marele Secret!

- Cum sa-ti explic eu tie ca sa intelegi? Gata, stiu! E dovedit ca orice boala se poate vindeca daca descoperi cauza care a declansat-o si daca restabilesti conditiile propice regenerarii organismului. Corect?

- Corect! Si ce legatura are asta cu discutia noastra? Mai bine nu ma mai duce cu zaharelul si zi-mi odata ce ai aflat! Pana nu-mi pierd rabdarea, te rog.

- Ei bine, s-a discutat acolo, printre altele, despre faptul ca ne aflam azi in situatia asta, din cauza ca echilibrului mediului natural a fost stricat. Pentru ca oamenii cred ca planeta asta le apartine. Si ca resursele sunt nelimitate. Asculta-ma bine, daca nu facem o schimbare cat mai curand, ma tem ca omenirea, asa cum o stim noi acum, nu va mai exista prea mult timp.

- Asa o fi, nu te contrazic... si solutia ar fi?

- Concluzia la care am ajuns eu (si nu sunt singurul) este ca trebuie ca fiecare dintre noi sa devina mai constient. Si toti sa ne concentram eforturile in directia cresterii nivelului de constienta al celorlalti. Apoi, drumul va fi un pic mai usor.

- Adica vrei sa spui ca eu nu sunt constienta? Ma jignesti! Cum altfel as putea vorbi cu tine?

- Uff, cu tine nu se poate, cred ca mai degraba m-ar intelege peretii astia! Eu cred ca tu ai prins ideea, insa bag seama ca vrei sa-mi pui nervii la incercare! Uite ca nu vreau sa-ti ofer satisfactie si sunt calm. Sunt zen. Eu ti-am spus ce am aflat, acum, mingea e in terenul tau. Depinde de tine ce decizi sa faci cu ea.

foto

Ce conteaza.

- Pffff, eu nu stiu cum sa ma mai descurc in oceanul asta!

- Care ocean? Eu nu vad nici un ocean... intreba Curiosity

- Cum nu vezi? E peste tot! Informatii, informatii, informatii. Fiecare se inghesuie sa iti vanda cate ceva. Si daca nu incearca sa vanda, vor sa cumpere. Sincer iti spun, eu nu mai stiu incotro...ce ar trebui sa iau si ce ar trebui sa las?

- Aaaaaaa, asta e foarte simplu. De ce nu ai zis asta de la inceput?

- Sa nu-mi spui ca tu stii...mie mi se pare foarte complicat...

- Desigur ca stiu. Doar nu crezi ca umblu prin lume aiurea. Daca am invatat ceva din peregrinarile mele de pana acum este ca intotdeauna trebuie sa alegi ceea ce conteaza pentru tine. Atat si nimic mai mult. Cand incetezi sa vanezi lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune o sansa sa te prinda.

Dreams really DO come true.

- Alo! spuse prietena lui Curiosity.
- Alo da! se auzi la celalalt capat al firului.
- Prietene, tu ai vazut ce imbulzeala a fost joi seara la magazinul de telefoane?

- Da da, stiu! Am fost acolo, puteam eu sa lipsesc? Am crezut ca se dadea ceva gratis... a raspuns el ganditor.
- Hai ca esti culmea! Doar stii ca nimic de calitate nu e gratis in lumea asta.
- Eu zic ca lucrurile cele mai frumoase sunt gratis. Si cu ele ramai pana la urma: un rasarit, o floare, o ploaie de vara...un...
- Aici nu te contrazic, insa uneori sunt utile si lucrurile astea... materiale. Pana la urma toate trec. Si, daca te poti bucura de ele, neuitand sa fii Om, nu vad de ce nu ai face-o? Sa te bucuri e cuvantul cheie!
- Stii ce sunt eu curios? Ce are in plus aparatul asta? Adica, ce il face asa special?

- Cum, nu stii? E foarte simplu: telefonul asta, asa mic cum il vezi, le-a reamintit oamenilor ca e bine sa visezi. Si, ca daca si lucrezi pentru implinirea lor, visurile chiar Devin realitate! De-asta era asa coada acolo.

***
Curiosity ii multumeste lui Manafu pentru invitatie si a zis ca abia asteapta urmatorul eveniment!:)

Salveaza timp pentru tine.

- Stai, stai, stai un pic, TREBUIE sa vezi ce am descoperit acum! Hihihi! incepu discutia Curiosity

- De ce oare nu ma mir ca IAR ai descoperit tu ceva? Spune-mi repede ca ma grabesc!

- Numai putin, ce te grabesti asa? Nu stii ca graba strica treaba? Trebuie mai intai sa-ti spun contextul, ca sa intelegi!

- Adica vrei sa spui ca eu sunt mai grea de cap, nu? Recunoaste!

- Offff, cu tine nu se poate! Mai bine taci un pic si asculta-ma, e fooooaaaarte interesant ce am aflat. Apoi iti dau voie sa comentezi, ok?

- Te ascult!

Totul va incepe pe 11.11.'11 si asta va fi doar inceputul. Am descoperit ca pot propune o persoana care eu cred ca are ceva de spus. O persoana pe care unii o invidiaza, altii o admira, insa care nu a renuntat sa continue sa lupte pentru ceva in care crede. O persoana curajoasa. Sunt putini oamenii astia. Dupa cum bine stii si tu, majoritatea persoanelor prefera sa comenteze, sa se planga, sa astepte sa i se dea. Nu vreau sa te plictisesc cu prea multe detalii, asa ca iti explic repede si o sterg.

Gasca Blogal Initiative a avut o idee minunata si datorita parteneriatului cu 11even.ro putem si noi sa ajutam. Stii doar ca mie imi place sa ma implic in lucrurile in care cred. Chiar daca sunt doar un curios. Insa am inima mare!

Poate te intrebi: "ei bine, si ce-i cu asta? Ce o sa invete lumea acolo? Doar nu vor reinventa roata."

Si eu iti raspund ca nu trebuie sa reinventezi roata. Trebuie doar sa lasi lucrurile asa cum sunt, sa curga in ordinea lor naturala. Iar acest eveniment tocmai asta prezinta: firescul din viata fiecarui om, behind the scenes-ul din spatele lui, obstacolele inerente de pe drum si mai ales dovada ca sta in puterea oricui sa le transforme in oportunitati. Din moment ce unii au reusit, sper ca e clar ca oricine o poate face!

Ma crezi sau nu, electrocardiograma, anotimpurile, povestile, toate au ceva in comun. Si asta vei afla acolo. Eu o sa plec acum, mai am o multime de lucruri de descoperit.

foto de aici

Curiosity si tehnica

- Promit ca daca ma duci la workshopul asta, o sa-ti povestesc ce am aflat la cel de data trecuta! spuse grabit Curiosity

- Hmmm, nu stiu daca sa te cred, ce garantie am?

- Adica ce vrei sa spui, te-am mintit eu vreodata?

- Pana acum nu. Ok, hai ca-ti dau o sansa, insa trebuie sa ma ajuti sa fac un exercitiu pentru asta, de acord?

- Mai intrebi? Ce trebuie sa facem?

- Sa alegem 3 plugin-uri pe care le-am utiliza pe blogul Dolce Sport (daca ar exista). Trebuie sa tinem seama de publicul tinta si interesele acestuia. Cum ti se pare?

- Floare la ureche! Hai ca-ti fac eu tema si de data asta!

Curiosity incepu sa turuie:

Pai, in primul rand as pune un plugin articole asemanatoare, doar nu crezi ca eu sunt singurul curios de pe planeta asta? Stiu ca sunt unic, insa sunt sigur ca si utilizatorii Dolce Sport vor sa fie la curent cu TOT ce se intampla in lumea sportului. Nu, fotbalul nu este singurul domeniu de interes. Stiu asta din surse sigure, pe care nu ti le voi dezvalui si fii linistit ca nu vei muri de curiozitate! Eu sunt dovada vie!

Apoi, ma gandesc ca ar fi util unul pentru activity feed. Stiu vei spune, ca tot curiozitatea mea e de vina, insa tu nu ai vrea sa stii la ce articole dau like prietenii tai pe un blog? Ei, uite asa si cei de pe Dolce Sport se intreaba: daca Mircea, prietenul meu a citit articolul asta, trebuie sa vad si eu ce-i cu el. Altfel, voi fi total pe dinafara data viitoare cand iesim la o bere si eu o sa dau habarnist din umeri cand se vor dezbate ultimele stiri. Iti spun eu, e foooooarte util un astfel de plugin. Mai discutam noi despre asta si o sa-mi dai dreptate!;)

Si ultimuuuul, care neaparat trebuie sa nu lipseasca este cel pentru Twitter, facebook, G+. Si sper ca la asta nu ma mai intrebi pentru ce foloseste? E de bun simt! La amploarea pe care au luat-o retelele astea sociale (prin intermediul carora ne-am cunoscut si noi, daca mai tii minte), vorba unui prieten: daca nu esti pe twitter, facebook sau G+, nu existi! Hai, hai nu ma lua asa in serios, glumeam! Desigur ca existi, insa cu ajutorul lor poti cunoaste multi oameni interesanti si, daca se intampla sa aveti aceleasi principii, valori si aspiratii, s-ar putea lega chiar o frumoasa prietenie! La fel si cu utilizatorii Dolce Sport! Doar nu crezi ca au numai sport in cap?

- Gataaa, am terminat! Hai ca nu a fost asa de greu, chiar mi-a placut! Hihi, ce ma bucur ca am mai aflat ceva nou astazi! spuse Curiosity frecandu-si bucuros palmele. Cand mergem la workshop-ul ala tehnic? Sunt sigur ca nu stiu tot!

- Stai asa, mai intai trebuie sa aflu daca am fost selectati. Nu te entuziasma prea devreme, ca sa nu fii dezamagit! Uite acum trimit tema si vezi pe unde te mai aventurezi pana una-alta, ca niciodata nu stiu de unde sa te iau.

- Don't worry! Trebuie doar sa te gandesti la mine si eu o sa apar numaidecat!

- Mai bine imi spui si mie despre ce ai invatat data trecuta la workshop, asa ai promis!

- Sigur! Nu am uitat! Stii doar ca eu imi tin mereu promisiunile! Lasa-ma doar putin sa-mi pun in ordine notitele si vei afla! Uffff, am atatea pe cap si nu stiu cum sa-mi mai impart timpul asta! Ma gandesc sa ma mut pe o alta planeta, poate acolo trece timpul altfel...hmmm...insa mai intai trebuie sa ma documentez. Nu vreau sa sar din lac in put si sa nimeresc undeva unde timpul zboara si mai repede decat pe Pamant.

sursa foto

Declaratie de dragoste

- E a nu stiu cata oara cand iti spun: Barbatii NU fac declaratii de dragoste! N-au curaj.

- Si eu iti raspund pentru aceeasi nu stiu cata oara ca nu ai dreptate! De ce iti place sa generalizezi? spuse Curiosity

- Daca imi demonstrezi o sa te cred, acum sa te vad!

- Bineee, carevasazica ma provoci! Hai cu mine!

Au plecat impreuna catre locul cu pricina. Cand au ajuns acolo, au batut la usa si cineva le-a deschis. In fundal se auzeau versurile:

...And then one day I looked around and I found the sun shining down

And I took off my worried shoes

And the feet broke free

I didn't need to wear

Then I knew the difference between worrying and caring

'Cause I've got a lot of walking to do

And I don't want to wear

My worried shoes...

In camera era putina dezordine, un cufar plin cu jucarii rasturnat intr-o parte, niste acuarele pe sifonier, o chitara intr-un colt si undeva pe jos, cineva se juca cu plastilina.

- Uite, uite! El e! Shhh sa facem liniste, vad ca lucreaza la ceva, spuse soptind Curiosity. Daca vrei, iti povestesc eu despre el, in timp ce il privim cum nascoceste o noua poveste. Vrei sa stii ce am aflat?

- Atata timp cat nu o iei pe aratura, ok! Te ascult.

Curiosity isi lipi palmele de urechile prietenei lui si incepu, in soapta:

"Mi-a spus ca e viata lui. Ca pe cea mai buna o recunoaste dupa firele de par zbarlite de pe mainile lui, dupa lacrimile si rasul pe care i le provoaca, dupa ce batai ii trage inimii sale.

Pentru a pune piedica uitarii a transpus unele dintre clipele vietii intr-o maniera pe care isi doreste s-o imbunatateasca. Asta pentru ca la inceput avea ca barem "ceva inteligibil", insa acum priveste altfel lucrurile. A descoperit ca vrea "ceva impecabil". Si-a dat seama ca ideile in care crede cu ardoare ar fi pacat sa le imbrace zdrentuit. Atunci a decis sa ia o pauza pentru a putea studia si aprofunda cum sa faca totul mai bine. Cand creeaza simte ca este un copil.

Cand l-am intrebat ce experienta pe care a trait-o n-ar putea-o reda, mi-a raspuns: un om si un caine, amandoi schiopatand de batranete, dar incapatanandu-se totusi sa rada de moarte, tragandu-se fiecare de picioarele celuilalt. Mi-a marturisit ca nu crede ca exista experienta traita pe care daca simti ca merita sa o impartasesti sa nu o poti face. Banuieste ca asta e prin definitie un regizor talentat.

Am vorbit cu el si despre scopul vietii si despre cum l-ar ilustra. Mi-a spus ca nu stie care este, ca inca orbecaie, incercand sa nu calce pe nimeni pe pantofi. Insa se gandeste ca n-ar trebui sa-i lipseasca un Dumnezeu sau o femeie. Sau ambele.

Ultima mea curiozitate a fost sa aflu cum a inceput sa se joace cu plastilina. Ghici ce mi-a raspuns? Ca stand el intr-o seara suparat, in patul sau supraetajat si uitandu-se la o fotografie a zis ca ar fi cazul sa incerce sa faca ceva nou. Se joaca cu plastilina pentru ca asa stie el sa spuna cel mai bine un "te iubesc" la 26 de ani."

Acum ma crezi? a incheiat Curiosity si a pornit in cautarea unei noi aventuri.

Trebuie sa ne impartim in doua.

Unii dintre noi sa procreeze si altii sa se ocupe de cresterea, educatia copiilor...spunea o persoana foarte draga mie. Pentru ca nu mai avem timp sau rabdare sa le facem pe amandoua. Si sa le facem bine.

Bucuresti, 11 octombrie 2011 – Problemele cu care se confruntă copiii din Romania variază de la nevoia de comunicare cu părintii (72%); tristete si singurătate (38%); probleme afective cauzate de divortul părintilor (32%); probleme sentimentale (19%). Numărul cazurilor de abuz asupra copilului înregistrate de Asociaţia Telefonul Copilului la numărul 116 111, pus la dispoziţie împreună cu Romtelecom, a crescut îngrijorator, de la an la an, în medie cu 98,55% în ultimii trei ani.

Am crescut intr-o familie cum sunt majoritatea familiilor din Romania: aparent fericite, insa dupa cum stim, aparentele insala, de cele mai multe ori. Mi-am propus atunci, copil fiind, ca atunci cand o sa ma fac mare am sa fac tot ce pot pentru ca alti copii sa nu ajunga sa fie martori sau victime ale unor oameni mari care nu isi pot gestiona problemele cum trebuie.

foto de aici

Grupele de vârstă care apelează cel mai des la asistenta si îndrumarea oferite de consilierii Asociatiei Telefonul Copilului sunt de 10-12 ani - 32,53% si 13-15 ani - 34,31%.

Din statisticile de mai sus lipsesc anumite grupe de varsta. Care si ele sunt importante. Pentru ca acolo exista copii abuzati, traumatizati, care nu mai au curaj. Care nu mai au speranta. Care nu suna. Care poate se gandesc: eu cu ce-am gresit de a trebuit sa ma nasc in familia asta? Lipseste procentul copiilor afectati de desele cazuri de violenta psihica, verbala, fizica.

Despre Telefonul Copilului am aflat recent si mi se pare o initiativa de apreciat. Cred ca este o parte din solutie, insa nu este suficient. Pentru a incerca o rezolvare a problemei, trebuie sa mergem la sursa, la cauza care ii determina pe copii sa apeleze la straini pentru a avea o cat de mica speranta ca se vor simti bine si in siguranta in caminul lor. La autorii acestor fapte.

Pentru a sărbători o decadă de parteneriat, cele două entităţi vizează stabilirea unui record prin realizarea fotografiei cu cele mai multe zâmbete de copii, simbol al celor peste 30.000 de cazuri soluţionate de Asociaţia Telefonul Copilului împreună cu autoritătile abilitate.

Un copil care a crescut intr-o astfel de familie, daca e destul de puternic, mai are forta sa zambeasca. Insa acest lucru nu inseamna ca asta se intampla si in interiorul sau.

Mi-as dori sa nu fie nevoie sa sarbatorim acest parteneriat.

Cred ca impreuna, am putea face mult mai mult si copilaria ar trebui sa ramana varsta de aur.

I just want to live while I'm alive.

Dupa o destul de lunga perioada de explorari, dupa un timp sabatic in care am cautat incotro sa ma indrept, dupa suficiente momente in care pierdusem sensul si in care am vrut sa descopar ce ma face sa ma trezesc dimineata cu placere, vesela si plina de energie, cred ca sunt pe drumul cel bun. :)

Si am decis sa sarbatoresc asta prin resuscitarea blogului inceput anul trecut, de care nu m-am ocupat cum ar fi meritat:)

Concursul lui Cristian Manafu mi s-a parut o ocazie buna sa o iau de la capat. Multumesc! :)

Pentru ca It.s my life si vreau sa invat din fiecare experienta, de la fiecare om. Am descoperit ca sa Runaway nu e o optiune. Chiar daca situatiile cu care ne confruntam nu sunt Always un Bed of roses, cred ca trebuie ca, de fiecare data cand cadem sa avem curajul sa ne ridicam si mai puternici decat inainte.

Thank you for loving me vietii! Chiar daca am simtit o vreme ca ma aflu pe o Lost highway, nu am incetat niciodata sa Keep the faith ca totul va fi bine. Prietenii care mi-au spus I'll be there for you cand aveam cea mai mare nevoie, m-au ajutat si m-au facut sa ma simt ca The Miracles exista!

Nu poti spune aproape niciodata: This ain't a love song. Daca asculti bine, majoritatea melodiilor sunt despre asta, intr-o forma sau alta. Deoarece este lucrul de care ai nevoie pentru a fi fericit. Sa iubesti natura, sa iubesti oamenii sa iubesti ceea ce faci. Altfel e degeaba.

Chiar daca uneori You give love a bad name, sa nu uiti niciodata sa dansezi si sa Livin' on a prayer. Viata e plina de surprize si cateodata poti fi Misunderstood.

Nu e minunat sa simti ca esti o Blaze of glory si impreuna cu ceilalti sa reusesti sa Make a memory, chiar daca ai mai primit si Bad medicine din cand in cand?

In these arms sta toata puterea si doar tu decizi cum o vei folosi :)

Pentru ca unii s-au nascut ca sa urmeze instructiuni, insa We weren't born to follow, vreau sa merg cu voi la concert: Cristina Bazavan, pentru ca atunci cand povesteste nu te mai saturi s-o asculti, Alex Negrea, pentru ca ii place muzica pe care se poate dansa, Miruna Siminel, pentru ca a stiut sa intoarca prejudecata despre blonde in favoarea ei, si Bobby Voicu, pentru ca desi nu a reusit sa se faca actor, a ajuns sa isi castige existenta facand ceea ce ii place.

Intrebarea care se pune acum: oare ei vor sa mearga cu mine? :D

Have a nice day!

P.S.: Mai am de adaugat doar poza cu Bon Jovi live, in concert. Eu am facut ce tinea de mine, sunt tare curioasa daca voi primi invitatia. Veti fi primii care veti afla, camera foto e pregatita! :)

UPdate: a fost cum ma asteptam!:)

Foooooaaaarte multa lume, de toate varstele, de la parinti veniti cu cei mici sa asculte muzica, pana la oameni de 50-60 de ani, de-o seama cu sau un pic mai in varsta decat Bon Jovi. Unii dintre cei din urma, poate au asteptat concertul acesta o viata, dar a meritat! Pentru ca s-au simtit bine si pentru ca am cantat si aplaudat cu mainile sus tot spectacolul, trupa a decis sa prelungeasca cu aproximativ o ora incantarea:)

Ma bucur mult ca am fost, chiar daca nu am reusit sa fac fotografii de aproape, important e ca am fost acolo, ca m-am simtit ca in adolescenta si ca am avut alaturi oameni dragi. Multumesc inca o data lui Cristi Manafu!

Ce am observat din ce in ce mai des la concerte: multi oameni uita sa traiasca momentul in care se afla fata in fata cu unul dintre artistii preferati, sunt mereu cu telefonul prin aer sa filmeze, fotografieze. Cred ca ar trebui sa ne bucuram mai mult de momentul acela.

Si inca ceva: la concert valoros, public de calitate. :)

Pana la urmatorul concert al lor la noi, ne raman amintirile.

Din copilarie.

...stie oricine, ca, pentru ca smantana sa devina unt, trebuie sa fie batuta mult si bine.

E ca orice lucru bun: ca sa iasa ceva de calitate e nevoie de multa munca. Un dram de talent ii este necesar si smantanei, trebuie sa fie o smantana sanatoasa, grasa, cu origini nobile. Dar talentul nu este suficient.

Bunica mea era talentata si facea cea mai buna mancare. Nu mai spun de prajituri.

Dar cel mai mult ma fascina un lucru. Cu ochii mei de copil, mi se parea o minune, cum reusea ea sa transforme smantana in unt. Mi se parea magiciana!

- ”Mamaie, spune-mi si mie care e secretul tau, cum ajunge smantana sa devina unt? Orice smantana poate sa faca asta?

- Uite cum se face, draga mea: trebuie aleasa cea mai cremoasa smantana. Apoi, amestecata cu putin lapte dulce o bati bine intr-o sticla, si daca ai noroc si rabdare, dupa ceva timp, o sa poti gusta untul obtinut.”

Imi amintesc si acum cuvintele ei: ”uite cata munca – si iese oleaca de unt!”

Dar nu se lasa. Mai tarziu, am aflat ca trebuie sa fii perseverent, inspirat si sa nu te dai niciodata batut ca sa obtii lucruri de calitate. Si gustoase in cazul nostru!:)

Asa e si cu Cremosso: seamana cu smantana, are calitati de unt, doar ca e un iaurt. Gustos si cremos.